Toti barbatii care au circumferinta taliei mai mare de 102 cm si toate femeile care o au de peste 88 cm isi sporesc riscul de expunere la sindromul metabolic. Anumiti specialist sustin ca indicele de masa corporala si procentajul de grasimi sunt indicatorii sindromului metabolic si ai obezitatii. Totusi, circumferinta taliei ramane semnul cel mai evident al obezitatii abdominale, care caraterizeaza sindromul metabolic. Se stie ca fenomenul de rezistenta la insulina (sindromul metabolic) este asociat in principal cu acumularea de grasime abdominala. O femeie cu celulita si mari acumulari de grasimi pe coapse si pe solduri nu va suferi de sindromul metabolic atat timp cat circumferinta taliei sale nu depaseste 88 cm.
Toate acestea pot fi confirmate de studii publicate in reviste ca: Circulation (2004), American Journal of Clinical Nutrition (2002,2003), International Journal of Obesity and Related Metabolical Disorders (2002,2003) etc. Studiile arata ca circumferinta taliei este un indicator mai bun decat indicele de masa corporala (IMC) pentru determinarea sindromului metabolic, factorilor de risc cardiovascular si mortalitatii din motive cardiovasculare.
Un surplus de greutate de 40% poate sa reduca cu acelasi procentaj efectul insulinei asupra celulelor. Insulina este un hormone produs de pancreas , care stimuleaza patrunderea glucozei in celule. Atunci cand cineva sufera de obezitate, rezistenta celulelor la insulina creste; organismul produce insulina, dar celulele nu mai raspund normal la acest hormon. Apoi creste treptat si glicemia postprandiala (nivelul glucozei din sange la doua ore dupa masa), favorizand aparitia diabetului de tip 2 ( diabetul noninsulinodependent).
Riscurile nu se opresc aici, pentru ca obezitatea abdominala reduce concentratia de adiponectina din sange. Aceasta substanta, produsa de celulele noastre, indeparteaza depunerile de grasimi ( placile de aterom) din vasele sangvine, depuneri ce ar putea sa le obtureze. Endoteliul este un strat de celule care reduce riscul formarii de placi de aterom in artere.
Mai mult decat atat, cel care sufera de obezitate este predispus, in somn, la sindromul de apnee. Drept urmare, respiratia bolnavului se opreste in mod repetat pe parcursul noptii ( uneori chiar si de mai multe ori pe ora). Fiecare pauza respiratorie cauzeaza o scurta trezire, de care persoana ij cauza nu isi da foarte bine seama. Acest fapt duce la un somn agitat si creste riscurile de depresie si de oboseala cronica. Victima sindromului de apnee in somn este de obicei obeza si sforaie. De fapt, obezitatea e asociata cu o relaxare in timpul somnului a musculatorii cailor respiratorii superioare, fenomen care declanseaza sforaitul. In plus, numarul episoadelor apneice creste daca persoana in cauza doarme pe spate.
Studiile publicate in revista Chest vor sa demonstreze ca persoanele care sufera de obezitate abdominala sunt mai predispose apneei in somn, sindromului metabolic si bolilor cardiovasculare. Se formeaza un cerc vicios, bolnavul de apnee in somn devenind obosit si depresiv, lucru care il face sa fie mai sedentar, iar sedentaritatea favorizeaza aparitia obezitatii abdominale, care creste, la randul ei, riscurile apneei in somn si sindromului metabolic. Cititorul care doreste sa afle mai multe amanunte despre sindromul apneic poate sa consulte referintele bibliografice de la sfarsit si cartea Le sommeil tranquille (Mario Chaput , Editions Quebecor). Toate cartile care analizeaza serios acest sindrom sustin ca pierderea in greutate contribuie la disparitia treptata a episoadelor apneice si a sforaitului.
Conform mai multor studii facute de reviste ca International Journal of Cardiology (2004), The Journal of Nutrition (2004), Minerva Endocrinology (2004) si altele, pierderea in greutate sau arderea grasimilor abdominale amelioreaza sindromul metabolic; iata cateva exemple:
- O pierdere in greutate de 5 pana la 10% amelioreaza tensiunea arteriala si nivelul glucozei masurate pe nemancate, pe cel al lipidelor, al proteinei C-reactive si al rezistentei la insulina.
- arteriale medii.
- Ameliorarea sensibilitatii la insulina contribuie la modificarea pozitiva a parametrilor glucozei si lipidelor si reduce valoarea indicatorilor bolii, cum ar fi proteina C-reactiva.
Cel care sufera de obezitate abdominala trebuie sa citeasca cu atentie capitolele referitoare la alimentatie si exercitii fizice pentru a lupta eficient impotriva problemelor sale. Consumul de suplimente alimentare , in ideea de a impiedica evolutia sindromului metabolic, duce, de asemenea, la o pierdere in greutate. Desi nu sunt niciodata recomandate in acest scop, ele faciliteaza scaderea rezistentei la insulina si echilibrarea nivelului de lipide (grasimi) sangvine, neputand decat sa ajute la pierderea in greutate, cu singura conditie ca bolnavul sa faca exercitii fizice si sa se alimenteze corect.
Printre substantele naturale care ajuta la pierderea in greutate si, in acelasi timp, la tratarea sindromului metabolic se numara: fosfatidilcolina, castravetele amar ( Mamordica charantia), cromul, Gymnema sylvestre si banaba ( Lagerstroemia speciosa L.). Ele au o eficacitate maxima atunci cand sunt luate simultan. Cartile de stiinta din domeniu tind sa sustina aceasta observartie medicala.
Un studio realizat de cercetatorii Preuss, Bagchi, Rao, Dey si Satynarayana in 2004, timp de 2 luni, pe un esantion de 60 de persoane obeze, arata ca este posibila scaderea greutatii si reducerea indicelui de masa corporala cu 5-6% prin utilizarea cromului, a extractului de Gymnema sylvestre si a acidului hidroxicitric (trei substante naturale). Trebuie mentionat ca in toata aceasta perioada nivelul de lipide (grasimi) sangvine a scazut si ca o jumatate dintre cei care au participat la studio, consumand substante placebo (care nu au nici un effect terapeutic), nu au inregistrat nici o pierdere in greutate, nici o reducere a procentului de lipide sangvine.
Fosfatidilcolina, folosita atat pentru reducerea steatozei hepatice (incarcarea cu grasimi a ficatului), cat si pentru ameliorarea profilului lipidic (grasimile din sange), nu poate decat sa ajute la pierderea in greutate. In naturopatie, ea este folosita deseori pentru tratarea suferinzilor de steatoza hepatica, obezitate si sindrom metabolic. Fosfatidilcolina face parte din categoria fosfolipidelor ce se gasesc in membrana celulelor noastre. Cea extrasa din soia are numeroase efecte. Fosfatidilcolina emulsioneaza grasimile, adica permite descompunerea lor in particule foarte fine, mai usor metabolizabile, fapt ce ingreuneaza formarea depozitelor care se pot acumula pe peretele intern al arterelor. Ea se constituie intr-un factor lipotrop care previne acumularea depozitelor de grasimi in ficat (steatoza hepatica). In mezoterapie, aceasta substanta este folosita pentru prepararea produselor injectabile administrate local in tratamentul estetic impotriva depozitelor adipoase.
In naturopatie, folosim cu rezultate foarte bune Phosolecithine 3900 mg, produs al companiei Swiss Medical Group. Adiminstrarea orala a acestui supliment, in doza de 1-3 pastile pe zi, are efecte scontate. Pe langa faptul ca duce la o pierdere in greutate, acest supliment fosfatidilcolinic determina obtinerea unui profil lipidic ideal, a unei mai bune circulatii sangvine si a unei transmisii nervoase normale (fosfatidilcolina protejeaza nervii periferici, deseori afectati de diabet si de sindromul metabolic).
Castravetele amar, folosit in cazuri de diabet si sindrom metabolic pentru a normaliza nivelul de glucoza din sange, ajuta si la mentinerea greutatii. Faptul ca el are un effect hipoglicemiant (scade nivelul de glucoza din sange) este stiut demult. Cercetari recente facute pe animale au explicat de ce suferinzii de diabet si sindrom metabolic sustin ca slabesc mancand castravete amar. Conform unui studio publicat in noiembrie 2005, in The Journar Of Nutrition, adipozitatile (grasimile) unui animal hranit cu o mancare bogata in grasimi, se pot reduce daca acestuia I se da in mod regulat castravete amar.
Studii facute de cercetatorii Bahadori, Wallner, Schneider, Wascher si Toplak in 1997 demonstreaza eficienta cromului (mineral necesar organismului uman intr- concentratie mica, pentru o mai buna tolerare a zaharului) in tratamentul natural impotriva obezitatii. De fapt, cromul ajuta la o uitilizare eficienta a insulinei in organism. De mai bine de 15 ani, datorita rolului sau de stabilizator al nivelului glicemiei, cromul a fost deseori utilizat in tratamentul bolnavilor de diabet si sindrom metabolic. Astfel, persoanele obeze carora li s-a administrat crom timp de 26 de saptamani au slabit considerabil fata de bolnavii care au consumat un produs placebo.
Mai multe studii ce neaga efectele benefice ale cromului si ale anumitor altor substante naturale nu au durat maim ult de 26 de saptamani. In opinia noastra, in cazul persoanelor obeze care sufera si de sindrom metabolic, cromul trebuie administrat timp de 12-18 luni. Odata, cu administrarea lui, pentru a-I eficientiza actiunea, trebuie folosite si alte substante naturale, tot timp de minimum 12-18 luni.
Planta Gymnema sylvestre eficientizeaza actiunea cromului. Chiar si in cazul diabetului de tip 1 (insulinodependent), dupa 36 de luni, ea reduce cu pana la 50% doza de insulina. Se presupune ca Gymnema sylvestre nu face doar sa protejeze celule producatoare de insulina de la nivelul pancreasului, ci si eficientizeaza actiunea acesteia.
O alta planta interesanta utilizata dintodeauna sub forma de extract in tratarea diabetului de tip 2 este banaba. Studii publicate in 2005 in revista The Journal Of Nutrition arata o reducere a adipogenezei (producerii de grasimi) in cazul celulelor tratate cu aceasta planta.
